Sălcioară (Elaeagnus angustifolia)

Elaeagnus angustifolia, cunoscută popular sub numele de sălcioară, salcie parfumată sau mălin argintiu, este un arbust sau arbore de talie mică spre medie, originar din Asia Centrală și Europa de Est. Este apreciat pentru frunzișul său argintiu decorativ, rezistența la condiții dificile și pentru florile sale discrete, dar extrem de parfumate.

Caracteristici ale sălcioarei (Elaeagnus angustifolia)

Frunziș: Frunzele sunt înguste, lanceolate, cu o nuanță verde-argintie, oferind un aspect delicat și strălucitor în lumină.

Flori: Mici, galbene-crem, foarte parfumate, apar în mai-iunie și atrag albinele și alte insecte polenizatoare.

Fructe: Comestibile, ovale, argintii-gălbui la exterior, cu gust dulce-astringent, bogate în compuși bioactivi.

Dimensiuni: Poate atinge înălțimi de 4–7 m, dar în formă de tufă este adesea menținută mai mică.

Sfaturi de întreținere

Lumină: Preferă locurile însorite, dar tolerează și semiumbra.

Sol: Se adaptează bine la soluri sărace, nisipoase sau argiloase, chiar și alcaline, atâta timp cât sunt bine drenate.

Udare: Odată stabilită, este foarte rezistentă la secetă.

Rezistență la frig: Suportă temperaturi scăzute, până la -30°C, fiind ideală pentru zonele cu ierni aspre.

Tăiere: Suportă bine tunderea, fiind potrivită și pentru garduri vii naturale.

Beneficii pentru natură și peisaj

Sălcioara fixează azotul în sol, contribuind la îmbunătățirea fertilității acestuia.

Este un excelent adăpost pentru păsări și insecte benefice.

Florile sale parfumate sunt o sursă timpurie de nectar pentru polenizatori.

Fructele pot fi consumate de păsări sălbatice, contribuind la biodiversitatea ecosistemului.

Cu frumusețea sa discretă și adaptabilitatea remarcabilă, Elaeagnus angustifolia este o alegere inspirată pentru grădini rustice, perdele de vânt, taluzuri sau zone care necesită înverzire cu întreținere redusă.