Protejați natura - nu recoltați rădăcini de plante perene din floră. Natura nu este o pepinieră!

 

Pădurile, pajiștile, poienile și marginile drumurilor nu sunt depozite de plante din care putem lua oricând câteva exemplare pentru grădina noastră. Natura este deja afectată de restrângerea habitatelor, fragmentarea terenurilor, schimbările climatice și presiunea activităților umane. Unele specii au devenit tot mai rare, iar pentru altele fiecare populație rămasă într-un habitat natural poate fi esențială pentru supraviețuire.

Ne place să avem grădini pline de flori, să descoperim plante neobișnuite în timpul plimbărilor și să aducem acasă specii pe care nu le-am mai întâlnit. Dar există o diferență importantă între a admira o plantă în natură și a o scoate din locul în care trăiește.

O plantă perenă nu este doar o rădăcină pe care o putem transplanta în grădină. Este parte dintr-un ecosistem, dintr-o comunitate de plante, insecte, microorganisme și animale care depind unele de altele.

De aceea, înainte să scoatem o plantă dintr-o poiană sau de pe marginea unui drum, ar trebui să ne întrebăm: dacă fiecare vizitator ar lua câteva exemplare, ce ar mai rămâne acolo peste zece ani?

1. Natura se schimbă, iar habitatele naturale se restrâng

În ultimele decenii, numeroase ecosisteme au suferit transformări importante. Pajiști naturale au fost transformate în terenuri agricole intensive, pădurile au fost fragmentate, zonele umede au fost desecate, iar terenurile construite au înlocuit habitate care adăposteau o biodiversitate bogată.

Nu este vorba doar despre dispariția unor peisaje frumoase. Odată cu pierderea habitatelor dispar și condițiile de care au nevoie plantele pentru a supraviețui.

Unele specii depind de soluri foarte specifice, de anumite condiții de umiditate, de polenizatori specializați sau de relații complexe cu alte organisme. Nu este suficient să le mutăm rădăcina într-o grădină pentru a reproduce toate aceste condiții.

În plus, fragmentarea habitatelor izolează populațiile de plante. Chiar dacă o specie mai există în anumite locuri, populațiile mici și izolate pot avea dificultăți în reproducere și în menținerea diversității genetice.

O poiană cu câteva zeci de exemplare ale unei plante rare nu este o sursă de material pentru grădinărit. Poate fi una dintre ultimele populații locale ale acelei specii.

2. Plantele perene nu sunt simple rădăcini care pot fi mutate oriunde

O greșeală întâlnită uneori printre iubitorii de plante este colectarea rădăcinilor sau a tufelor întregi din flora spontană, în special toamna, când multe plante intră în repaus vegetativ.

Logica pare simplă: dacă planta este în repaus, o putem scoate, transporta și replanta în grădină.

În realitate, consecințele pot fi mult mai grave.

Atunci când scoatem o plantă perenă din mediul natural, nu îndepărtăm doar partea vizibilă. Putem distruge și:

• o parte importantă a sistemului radicular;

• mugurii de regenerare și structurile subterane;

• microorganismele și relațiile biologice asociate rădăcinilor;

• solul și vegetația din jur;

• posibilitatea ca planta să se reproducă în acel habitat.

Unele specii se regenerează lent, iar altele au nevoie de mai mulți ani pentru a ajunge la maturitate și a produce semințe.

Dacă o plantă este scoasă înainte de înflorire sau fructificare, poate fi întrerupt și ciclul său de reproducere.

În cazul speciilor cu populații mici, îndepărtarea chiar și a câtorva exemplare poate avea efecte importante.

Nu colectați rădăcini, bulbi, rizomi sau tufe de plante perene din mediul natural pentru a le transplanta în grădină.

Admirați-le, fotografiați-le și lăsați-le acolo unde au crescut.

3. Specii din flora României care merită protejate

România are o floră spontană remarcabil de diversă. De la plantele pajiștilor și ale pădurilor până la speciile montane și cele din zonele umede, patrimoniul nostru botanic include numeroase plante cu valoare ecologică și științifică.

Unele sunt larg răspândite, altele au distribuții restrânse sau populații vulnerabile. Nu toate speciile de mai jos au același statut de conservare, dar fiecare ilustrează importanța păstrării habitatelor naturale.

Garofițele sălbatice – Dianthus spp.

România adăpostește numeroase specii de garofițe spontane, unele cu areale restrânse și adaptări la condiții ecologice foarte specifice.

Garofițele de stâncării, pajiști și zone montane sunt apreciate pentru florile lor delicate și pentru diversitatea formelor și culorilor.

Unele specii și populații au nevoie de protecție atentă, în special acolo unde habitatul este afectat de turism, pășunat excesiv sau colectare.

Papucul-doamnei – Cypripedium calceolus

Una dintre cele mai spectaculoase orhidee sălbatice din Europa, papucul-doamnei are flori cu o formă neobișnuită, asemănătoare unui mic pantof galben.

Este o specie protejată, asociată în special pădurilor și habitatelor cu condiții ecologice specifice.

Este deosebit de sensibilă la modificarea habitatului și la colectarea din natură. În plus, orhideele terestre au relații complexe cu ciupercile din sol, indispensabile dezvoltării lor.

Mutarea unei asemenea plante în grădină nu este o simplă operațiune de transplantare și, de cele mai multe ori, îi compromite supraviețuirea.

Laleaua pestriță – Fritillaria meleagris

Laleaua pestriță este una dintre florile de primăvară cele mai interesante ale florei spontane românești.

Florile sale au un desen caracteristic, cu pete alternante în nuanțe de violet și alb, asemănător unei table de șah.

Este asociată cu pajiști umede și terenuri cu regim hidrologic specific. Desecarea, transformarea pajiștilor și degradarea habitatelor pot afecta populațiile naturale.

Nu scoateți bulbii din natură pentru a-i planta în grădină. Dacă vă doriți această specie, căutați material săditor provenit din producție horticolă legală.

Bujorul românesc – Paeonia peregrina var. romanica

Bujorul românesc este un simbol al florei spontane și o plantă deosebit de apreciată pentru florile sale roșii.

Populațiile naturale sunt asociate unor habitate specifice, iar colectarea plantelor și distrugerea mediului în care cresc pot afecta regenerarea lor.

Nu trebuie confundat cu soiurile horticole de bujori cultivate în grădini. Dacă dorim bujori ornamentali, avem la dispoziție numeroase specii și varietăți produse în pepiniere.

Crinul de pădure – Lilium martagon

Crinul de pădure este o plantă perenă cu flori spectaculoase, roz-purpurii, cu petale puternic recurbe.

Poate fi întâlnit în păduri luminoase, poieni și zone montane.

Bulbul său nu trebuie scos din mediul natural. O plantă care a avut nevoie de ani pentru a se instala într-un habitat poate fi distrusă în câteva minute printr-o colectare necorespunzătoare.

Gențienele – Gentiana spp.

Gențienele sunt plante caracteristice mai ales habitatelor montane și subalpine, cu flori albastre de o frumusețe aparte.

Unele specii au cerințe ecologice foarte stricte, iar dispariția habitatelor și schimbările climatice pot afecta distribuția lor.

Colectarea rădăcinilor este deosebit de problematică pentru speciile la care organele subterane sunt importante pentru supraviețuire și reproducere.

Floarea-de-colț – Leontopodium alpinum

Floarea-de-colț este probabil una dintre cele mai cunoscute plante simbol ale munților României.

Aspectul său argintiu, catifelat și florile caracteristice au făcut-o celebră, dar tocmai frumusețea ei a contribuit în trecut la colectarea excesivă.

Astăzi este o specie protejată. Locul ei este pe versanții montani, nu în buchete sau în grădinile noastre.

Aceste exemple sunt doar o mică parte din bogăția florei spontane românești. Protecția trebuie să vizeze atât speciile rare și protejate legal, cât și habitatele obișnuite, care susțin diversitatea biologică.

4. De ce este periculoasă colectarea plantelor din natură?

Poate părea inofensiv să scoți o singură tufă de iris sălbatic, câteva rădăcini de salvie sau un bulb de floare întâlnit într-o poiană.

Problema apare atunci când acest comportament se repetă.

Să ne imaginăm o populație naturală de 100 de plante. Dacă zece vizitatori iau fiecare câte două exemplare, într-un singur sezon populația poate pierde 20% din indivizi.

În realitate, efectele pot fi și mai importante, deoarece plantele colectate pot fi tocmai exemplarele mature, capabile să producă semințe și să mențină populația.

Mai există și alte consecințe:

• Reducerea diversității genetice: colectarea repetată poate elimina exemplare cu anumite caracteristici genetice.

• Distrugerea solului: scoaterea rădăcinilor și săparea terenului afectează structura solului și vegetația din jur.

• Perturbarea ecosistemului: plantele oferă hrană și adăpost pentru insecte și alte organisme.

• Răspândirea bolilor: transportul plantelor și al solului poate introduce agenți patogeni în alte habitate.

• Eșecul transplantării: multe plante sălbatice nu se adaptează condițiilor din grădini și mor după transplantare.

Așadar, colectarea nu este întotdeauna o metodă eficientă de a obține plante pentru grădină și poate produce pagube inutile în natură.

5. Există o alternativă: plantele produse în pepiniere

Dacă iubim plantele și dorim să avem o grădină diversă, nu trebuie să renunțăm la speciile interesante din flora României sau la plantele perene decorative.

Există o alternativă responsabilă: achiziționarea plantelor produse în pepiniere.

O pepinieră care înmulțește plante din semințe, butași, divizarea exemplarelor cultivate sau alte metode horticole controlate poate furniza material săditor fără a pune presiune asupra populațiilor spontane.

Prin achiziționarea plantelor produse în cultură:

• nu este necesară distrugerea habitatelor naturale;

• se reduce presiunea asupra populațiilor spontane;

• putem obține plante sănătoase, adaptate condițiilor de cultură;

• avem posibilitatea să alegem specii și varietăți potrivite grădinii noastre;

• susținem activitatea pepinierelor și producția horticolă responsabilă.

Este important să alegem furnizori care pot oferi informații despre proveniența plantelor și metodele de înmulțire. În cazul speciilor protejate sau reglementate, trebuie verificată și respectarea legislației privind comercializarea și proveniența materialului săditor.

Nu cumpărați plante despre care vânzătorul nu poate oferi informații privind proveniența, mai ales atunci când sunt specii rare sau provenite aparent din flora spontană.

O plantă produsă în pepinieră nu este doar o achiziție pentru grădină. Este și o alternativă la colectarea din natură.

6. Putem avea o grădină cu plante native fără să afectăm natura

Plantele native sunt o alegere excelentă pentru grădinile prietenoase cu biodiversitatea.

Ele sunt adaptate condițiilor climatice și ecologice ale regiunilor în care apar natural și pot contribui la susținerea insectelor și a altor organisme locale.

Putem integra în grădină numeroase specii native sau adaptate condițiilor din România, provenite din culturi horticole:

• Salvia pratensis – salvie de câmp, apreciată de polenizatori;

• Origanum vulgare – sovârf, cu flori atractive pentru insecte;

• Thymus pulegioides – cimbrișor, potrivit pentru locuri însorite;

• Melissa officinalis – roiniță, plantă aromatică și meliferă;

• Achillea millefolium – coada-șoricelului, cu inflorescențe apreciate de numeroase insecte;

• Verbascum spp. – lumânărici, plante cu valoare ornamentală și ecologică;

• Centaurea jacea – o plantă de pajiște cu flori atractive pentru polenizatori;

• Knautia arvensis – o specie de pajiște apreciată de fluturi;

• Dianthus spp. – garofițe cu valoare ornamentală;

• Campanula spp. – clopoței cu flori delicate.

Nu toate aceste plante au aceleași cerințe de cultură și nu toate sunt potrivite pentru orice grădină. Alegerea trebuie făcută în funcție de sol, lumină, umiditate și spațiul disponibil.

Prin cultivarea lor putem aduce o parte din frumusețea florei spontane în grădini, fără să luăm plantele din locurile în care au crescut natural.

7. Cum putem proteja flora spontană?

Protejarea naturii nu presupune întotdeauna acțiuni complicate sau proiecte de amploare. Uneori, cele mai importante schimbări încep cu gesturi simple.

Nu scoateți plante din mediul natural. Nu colectați rădăcini, bulbi, rizomi sau tufe întregi pentru grădină.

Nu colectați semințe fără să cunoașteți statutul speciei și reglementările aplicabile. În cazul speciilor protejate, colectarea poate fi interzisă sau supusă unor condiții speciale.

Fotografiați în loc să recoltați. O fotografie păstrează amintirea unei plante fără să-i afecteze existența.

Păstrați habitatul. Nu distrugeți vegetația din jurul plantelor rare și nu transformați locurile în care cresc în spații de depozitare sau parcare.

Cumpărați plante din surse responsabile. Întrebați despre proveniența și metoda de înmulțire.

Cultivați plante native. Includeți în grădină specii care oferă hrană și adăpost pentru fauna locală.

Lăsați natura să se reproducă. Nu îndepărtați toate florile trecute și toate semințele. Unele plante au nevoie să ajungă la maturitate pentru a se putea răspândi natural.

Nu interveniți în habitatele protejate. Respectați regulile parcurilor naționale, rezervațiilor naturale și ariilor protejate.

8. Pepinierele pot deveni parteneri ai biodiversității

Pepinierele nu au doar rolul de a produce și comercializa plante ornamentale. Ele pot contribui și la reducerea presiunii asupra florei spontane.

Prin înmulțirea controlată a speciilor perene, prin păstrarea plantelor-mamă și prin producerea de material săditor, pepinierele pot oferi o alternativă accesibilă celor care își doresc specii mai puțin obișnuite.

Cultivarea plantelor native și a speciilor melifere poate avea și o contribuție educativă. Oamenii ajung să cunoască mai bine flora locală, să descopere plante pe care altfel le-ar fi ignorat și să înțeleagă rolul lor în ecosistem.

La Pepiniera Roșie Merișani credem că frumusețea grădinilor nu trebuie să se construiască prin sărăcirea naturii.

Plantele perene pot fi înmulțite și cultivate responsabil, iar diversitatea lor poate ajunge în grădinile noastre fără să fie nevoie să golim poienile, pădurile sau pajiștile de exemplarele care cresc acolo.

Ne dorim grădini în care să găsim specii aromatice, plante native, flori decorative și plante prietenoase cu polenizatorii. Grădini care să ne apropie de natură, nu să o sărăcească.

Admiră natura, nu o recolta!

Natura nu este o pepinieră gratuită. Fiecare plantă spontană are locul ei, rolul ei și contribuția ei la echilibrul unui ecosistem.

O rădăcină scoasă dintr-o pajiște poate părea un lucru neînsemnat. Dar pentru o populație mică, pentru o specie cu reproducere lentă sau pentru un habitat deja afectat, pierderea poate fi importantă.

Nu colectați rădăcini de plante perene din mediul natural. Nu scoateți bulbi, rizomi sau tufe pentru a le transplanta în grădină. Nu transformați iubirea pentru plante într-un motiv pentru distrugerea locurilor în care acestea trăiesc.

Dacă vă place o plantă sălbatică, căutați-o într-o pepinieră care o produce responsabil. Alegeți plante înmulțite în cultură, bucurați-vă de ele în grădină și lăsați populațiile spontane să continue să existe acolo unde le este locul.

Pentru că o natură bogată nu înseamnă doar grădini frumoase, ci și pajiști pline de flori, păduri vii și habitate în care generațiile viitoare vor putea descoperi aceleași plante pe care le admirăm astăzi.

Protejăm natura nu doar prin ceea ce plantăm, ci și prin ceea ce alegem să nu luăm din ea.

Pepiniera Roșie Merișani – Flori cu dragoste din Teleorman.