Plantele dacilor, descrise de Pedanius Dioscorides în De Materia Medica
Share
Lucrarea „De Materia Medica” scrisă în secolul I d.Hr. de medicul şi botanistul greco-roman Pedanios Dioscorides este una dintre cele mai importante surse antice despre plante medicinale şi utilizările lor. În această operă, Dioscorides menţionează aproape 200 de plante cu proprietăţi terapeutice, iar în unele manuscrise ale textului apar şi denumiri ale plantelor în limba dacilor, poporul care locuia în teritoriul actual al României.
Limba dacilor este slab documentată, iar identificarea exactă a acestor nume şi asocierile lor cu denumirile botanice moderne rămâne un domeniu de cercetare complex și deschis, iar unele identități sunt încă discutate de lingviști și istorici.
Totuşi, din sursele disponibile, se poate face o trecere în revistă a unora dintre plantele despre care avem atât nume dacice, cât şi corespondentul științific sau popular – cu mențiuni istorice și ecologice.
1. Urtica – Geto-dacă: Dyn / Sikupnoex
-
Denumire botanică modernă: Urtica dioica (urzică)
-
Nume popular românesc: Urzică
-
Nume dac: Dyn, Sikupnoex (interpretări din listele antice)
-
Descriere: Plantă erbacee perenă, cunoscută pentru frunzele și tulpinile acoperite cu peri urzicătoare. În medicina tradițională era folosită pentru proprietăți antiinflamatorii și detoxifiante.
-
Areale native: răspândită pe tot teritoriul României, în zone umede și pajiști bogate în azot, fiind familiară multor culturi tradiționale.
2. Plantago major – Geto-dacă: Skinpoax / Sipoax
-
Denumire botanică modernă: Plantago major (pătlagină mare)
-
Nume popular românesc: Pătlagină
-
Nume dac: Skinpoax / Sipoax
-
Descriere: Plantă erbacee perenă cu frunze late dispuse în rozetă. Folosită tradițional pentru îngrijirea rănilor, indicații digestive și antiinflamatoare.
-
Areale native: soluri disturbate, margini de drum și pajiști din toată România.
3. Bryonia alba – Geto-dacă: Pegrina / Priadela
-
Denumire botanică modernă: Bryonia alba (viță albă sălbatică)
-
Nume popular românesc: Curpen
-
Nume dac: Pegrina, Priadela
-
Descriere: Liană robustă din familia Cucurbitaceae, cu rădăcină puternică. În medicina tradițională se folosea cu precauție ca purgativ sau expectorant.
-
Areale native: păduri și garduri vii, pajiști, zone stâncoase din regiunile temperate ale României.
4. Verbascum spp. – Geto-dacă: Diesapter / Diesema
-
Denumire botanică modernă: Verbascum (mușețel indian)
-
Nume popular românesc: Tătăneasă, Mușețel indian
-
Nume dac: Diesapter / Diesema (forme listate în surse)
-
Descriere: Plante erbacee cu inflorescențe galbene, cunoscute pentru proprietăți calmante și expectorante.
-
Areale native: pajiști, terenuri neîngrijite, zone însorite din Câmpia Română și dealuri.
5. Nepeta spp. – Geto-dacă: Tanidila
-
Denumire botanică modernă: Nepeta (iarbă de pisică, cimbrișor)
-
Nume popular românesc: Cimbrișor / Mentă sălbatică
-
Nume dac: Tanidila
-
Descriere: Plante aromatice din familia Lamiaceae, folosite în tradiția populară pentru relaxare și digestive.
-
Areale native: pajiști și margini de păduri, soluri bine drenate.
6. Eryngium campestre – Geto-dacă: Sikupnux (posibil)
-
Denumire botanică modernă: Eryngium campestre (friedola)
-
Nume popular românesc: Friedola
-
Nume dac: Sikupnux (interpretare lingvistică)
-
Descriere: Plantă erbacee robustă, cu inflorescențe albastre-argintii. În medicina tradițională era asociată cu stimularea digestiei și efecte tonice.
-
Areale native: pajiști uscate și stepă, zone stâncoase din vestul și sudul României.
Ce ne spun aceste nume și plante?
Lista plantelor cu nume dacice – aproximativ 60 de denumiri identificate în manuscrisele mai târzii ale „De Materia Medica” – este o sursă rară pentru studiul limbii dacice, dar și o dovadă a cunoașterii aprofundate a florei de către strămoși. Totuși, interpretarea exactă a acestor denumiri este dificilă, iar unele dintre ele sunt încă dezbătute de cercetători, deoarece combinația de termeni greci, latini și locali din manuscrise poate genera confuzii.
Este fascinant că unele dintre plantele pe care le cunoaștem astăzi din flora României – urzica, pătlagina sau curpenul – erau deja folosite și cunoscute cu două milenii în urmă, iar denumirile lor dacice au supraviețuit sub formă de mărturii lingvistice în scrierile antice.
Cercetarea plantelor și a denumirilor lor în scrierile lui Dioscorides ne arată cât de strânsă a fost legătura dacilor cu natura și cât de adânc stă înrădăcinată tradiția folosirii plantelor medicinale în spațiul românesc.
Dacă te pasionează botanica, istoria și utilizările tradiționale ale plantelor – fie că sunt medicinale sau ornamentale – pe www.pepinierarosie.ro găsești o selecție bogată de plante native ale României, perfecte pentru grădina ta sau pentru explorarea patrimoniului vegetal autohton. De asemenea, o listă mai bogată a numelor geto-dace cunoscute, după Pedanius Dioscorides poți vedea aici. O versiune tradusă în engleză a cărții poate fi consultată aici.