Plante endemice și subendemice din România – specii rare și comori ale florei autohtone

România, un teritoriu cu o floră unică

România este una dintre țările europene cu o diversitate floristică remarcabilă. De la pajiștile alpine ale Carpaților până la stepele Dobrogei, de la pădurile umbroase ale munților până la stâncăriile calcaroase și zonele umede ale Dunării, teritoriul țării noastre adăpostește o multitudine de specii vegetale.

Printre acestea se găsesc și plante cu o valoare botanică deosebită: speciile endemice și subendemice.

Sunt plante care au evoluat în condiții geografice și ecologice particulare și care au ajuns să ocupe areale foarte restrânse. Unele cresc exclusiv în România, în timp ce altele sunt întâlnite numai în regiunea carpatică sau în câteva teritorii învecinate.

Aceste plante reprezintă o parte importantă a patrimoniului natural românesc. Dispariția lor din habitatele naturale ar putea însemna pierderea unor forme de viață care nu pot fi înlocuite de alte specii.

Ce înseamnă plante endemice și subendemice?

Pentru înțelegerea florei autohtone este important să facem distincția între cele două categorii.

Plante endemice

O specie este considerată endemică atunci când arealul său natural este limitat la o anumită regiune geografică și nu se găsește spontan în alte teritorii.

În cazul endemitelor românești, aceasta înseamnă că planta crește natural exclusiv pe teritoriul României.

Un exemplu spectaculos este garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), o specie emblematică a Carpaților Meridionali, întâlnită în mod natural în masivul Piatra Craiului.

Plante subendemice

Speciile subendemice au un areal concentrat într-o anumită regiune, dar distribuția lor depășește limitele administrative ale unui stat.

În cazul României, vorbim despre plante al căror areal se găsește în principal la noi în țară, dar care pot fi întâlnite și în teritoriile învecinate.

O categorie importantă o reprezintă plantele endemice carpatice, care cresc în mai multe țări traversate de Munții Carpați.

Atenție: o plantă endemică pentru Carpați nu este automat endemică pentru România. Lanțul carpatic se întinde și în Slovacia, Polonia, Ucraina, Ungaria, Cehia, Austria și Serbia.

Câte plante endemice și subendemice are România?

Numărul taxonilor endemici și subendemici diferă în funcție de metodologia cercetărilor botanice, de taxonomia utilizată și de sursele bibliografice analizate.

Un studiu publicat în 2022, intitulat Ex situ conservation of plant diversity in Romania: A synthesis of threatened and endemic taxa, a identificat:

• 77 de taxoni endemici;
• 76 de taxoni subendemici.

O sinteză științifică publicată în 2023, care a extins inventarul prin includerea unor taxoni suplimentari, menționează:

• 95 de taxoni endemici;
• 90 de taxoni subendemici.

Aceste cifre trebuie interpretate în contextul metodologiei fiecărui studiu și nu reprezintă neapărat o estimare universal acceptată a numărului de specii în sens taxonomic strict.

Cercetările arată însă fără echivoc că România deține un patrimoniu floristic deosebit, care merită studiat și protejat.

Principalele regiuni ale României în care întâlnim plante endemice și subendemice

Distribuția plantelor endemice nu este uniformă. Anumite regiuni geografice au condiții ecologice care au favorizat apariția și menținerea unor specii cu areale foarte restrânse.

1. Carpații Meridionali – refugiu pentru plante rare

Munții Carpați reprezintă unul dintre cele mai importante centre de diversitate floristică din Europa Centrală și de Est.

Altitudinea, relieful fragmentat, substratul geologic variat și izolarea unor habitate au favorizat diferențierea unor populații vegetale și apariția unor taxoni cu distribuție limitată.

Garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus)

Este probabil una dintre cele mai cunoscute plante endemice ale României. Crește în masivul Piatra Craiului, în special în habitate stâncoase și pajiști montane.

Florile sale roz, cu un desen caracteristic pe petale, o fac ușor de recunoscut. Este o plantă perenă, adaptată condițiilor dificile de pe versanții calcaroși.

Garofița Pietrei Craiului este un simbol al florei carpatice și un exemplu foarte bun al modului în care izolarea geografică poate favoriza apariția unor plante cu areal restrâns.

Garofița lui Henter (Dianthus henteri)

Un alt reprezentant al genului Dianthus, asociat florei rare din România. Face parte din grupul de garofițe montane care prezintă interes deosebit pentru cercetarea taxonomică și conservarea biodiversității.

Macul alpin – subspecia Coroana Sfântului Ștefan (Papaver alpinum subsp. corona-sancti-stephani)

Un taxon de interes pentru flora montană, adaptat condițiilor climatice aspre din etajele superioare ale Carpaților.

Andryala cu perișori catifelați (Andryala laevitomentosa)

Este una dintre plantele cu distribuție extrem de restrânsă, asociată masivului Pietrosul Bistriței din Carpații Orientali. Este un exemplu reprezentativ al vulnerabilității speciilor care ocupă suprafețe foarte mici.

2. Carpații Orientali și Transilvania

Carpații Orientali și Bazinul Transilvaniei adăpostesc numeroase plante cu distribuție limitată.

Relieful fragmentat, alternanța dintre masivele muntoase, depresiunile intramontane și zonele de podiș au contribuit la diversificarea florei.

Cosaciul lui Péterfi (Astragalus peterfii)

Este un reprezentant remarcabil al genului Astragalus, familia Fabaceae. Este asociat zonei Suatu din județul Cluj.

Specia ilustrează importanța pajiștilor și a habitatelor deschise din Transilvania pentru conservarea plantelor cu areal restrâns.

Cosaciul purpuriu (Astragalus pseudopurpureus)

Un alt taxon endemic românesc din familia Fabaceae, cu distribuție limitată în zona montană a Carpaților Orientali.

Cornuțul transilvănean (Cerastium transsilvanicum)

Face parte din familia Caryophyllaceae și este un exemplu de plantă montană asociată florei carpatice și transilvănene.

3. Dobrogea – un centru de endemism cu influențe pontice și balcanice

Dobrogea este una dintre cele mai interesante regiuni botanice ale României.

Aici se întâlnesc influențe floristice pontice, balcanice, mediteraneene și central-europene. Relieful vechi, substratul calcaros, versanții însoriți și climatul cu influențe continentale și pontice au favorizat existența unor habitate foarte diverse.

Munții Măcinului și zonele stâncoase din nordul Dobrogei sunt deosebit de importante pentru flora spontană.

Clopoțelul dobrogean (Campanula romanica)

Este una dintre cele mai reprezentative plante endemice ale României.

Face parte din familia Campanulaceae și este asociat florei stâncăriilor și habitatelor deschise din Dobrogea.

Are flori delicate, în formă de clopoțel, și o valoare conservativă deosebită datorită arealului restrâns.

Moehringia lui Janka (Moehringia jankae)

Un reprezentant al familiei Caryophyllaceae, asociat habitatelor stâncoase și calcaroase din regiunea pontico-balcanică.

Klasea bulgărească (Klasea bulgarica)

O specie perenă din familia Asteraceae, cu distribuție balcanică, întâlnită și în flora spontană a României. Este un exemplu de taxon subendemic, nu de endemic românesc strict.

Plantele endemice și subendemice – exemple reprezentative

Mai jos sunt câteva dintre speciile menționate în literatura științifică privind flora endemică și subendemică a României.

Denumire botanică	Denumire populară	Familie	Încadrare
Andryala laevitomentosa	Andryala cu perișori catifelați	Asteraceae	Endemică
Astragalus peterfii	Cosaciul lui Péterfi	Fabaceae	Endemică
Astragalus pseudopurpureus	Cosaciul purpuriu	Fabaceae	Endemică
Campanula romanica	Clopoțel dobrogean	Campanulaceae	Endemică
Cerastium transsilvanicum	Cornuț transilvănean	Caryophyllaceae	Endemică
Dianthus callizonus	Garofița Pietrei Craiului	Caryophyllaceae	Endemică
Dianthus giganteus subsp. banaticus	Garofița bănățeană	Caryophyllaceae	Endemică
Dianthus henteri	Garofița lui Henter	Caryophyllaceae	Endemică
Papaver alpinum subsp. corona-sancti-stephani	Mac alpin	Papaveraceae	Endemică
Silene nivalis	Opaiță de zăpadă	Caryophyllaceae	Endemică
Centaurea reichenbachii	Albăstrea lui Reichenbach	Asteraceae	Subendemică
Dianthus glacialis subsp. gelidus	Garofița ghețurilor	Caryophyllaceae	Subendemică
Dianthus nardiformis	Garofiță cu aspect de rogoz	Caryophyllaceae	Subendemică
Dianthus spiculifolius	Garofiță cu frunze înguste	Caryophyllaceae	Subendemică
Dianthus trifasciculatus subsp. parviflorus	Garofiță cu flori mici	Caryophyllaceae	Subendemică
Doronicum carpaticum	Doronic carpatic	Asteraceae	Subendemică
Gypsophila petraea	Iarba-gipsului de stâncă	Caryophyllaceae	Subendemică
Klasea bulgarica	Klasea bulgărească	Asteraceae	Subendemică
Moehringia jankae	Moehringia lui Janka	Caryophyllaceae	Subendemică
Saussurea porcii	Saussurea lui Porcius	Asteraceae	Subendemică
Syringa josikaea	Liliac transilvănean	Oleaceae	Subendemică

Încadrarea de mai sus urmează clasificarea utilizată în sinteza Radomir și colaboratorii (2023). Denumirile populare descriptive nu sunt întotdeauna consacrate în literatura românească. Pentru anumite grupuri botanice, delimitarea taxonomică poate varia între lucrări.

De ce sunt plantele endemice atât de importante?

Importanța plantelor endemice depășește valoarea lor ornamentală sau interesul științific.

1. Reprezintă patrimoniul genetic al unei regiuni

Fiecare specie endemică este rezultatul unei istorii evolutive particulare.

Adaptările la condițiile locale, rezistența la temperaturi extreme, toleranța la secetă sau capacitatea de a supraviețui pe substraturi dificile reprezintă caracteristici genetice valoroase.

Dispariția unei specii endemice poate însemna pierderea definitivă a unor caracteristici biologice unice.

2. Contribuie la echilibrul ecosistemelor

Plantele spontane sunt componente esențiale ale ecosistemelor.

Ele asigură hrană și adăpost pentru insecte polenizatoare, contribuie la stabilizarea solului și participă la menținerea relațiilor ecologice dintre diferitele organisme.

Unele specii pot avea relații foarte specializate cu polenizatorii sau cu anumite tipuri de habitat.

3. Reprezintă resurse genetice pentru viitor

Plantele adaptate la condiții climatice și edafice particulare pot deveni importante în cercetările privind adaptarea vegetației la schimbările climatice.

Studierea lor poate contribui la înțelegerea mecanismelor de rezistență la secetă, temperaturi extreme și alte condiții de stres.

Ce amenință plantele endemice din România?

Un areal restrâns înseamnă, de cele mai multe ori, o vulnerabilitate ridicată.

O specie care ocupă doar câteva versante sau câteva suprafețe de pajiște poate fi afectată grav de o intervenție locală.

Printre principalele amenințări se numără:

Distrugerea habitatelor. Extinderea construcțiilor, exploatările de resurse minerale, amenajările turistice și transformarea terenurilor pot duce la dispariția habitatelor naturale.

Pășunatul excesiv și călcarea vegetației. În cazul plantelor montane cu populații restrânse, presiunea animalelor domestice și turismul necontrolat pot afecta înflorirea, fructificarea și regenerarea naturală.

Colectarea plantelor din natură. Unele specii sunt atractive prin florile lor și pot fi recoltate de colecționari sau turiști. Pentru plantele cu populații mici, chiar și o colectare aparent nesemnificativă poate avea consecințe importante.

Schimbările climatice. Creșterea temperaturilor și modificarea regimului precipitațiilor pot determina restrângerea habitatelor potrivite, în special pentru plantele alpine.

Izolarea populațiilor. Fragmentarea habitatelor reduce schimburile genetice dintre populații și poate favoriza dispariția locală.

Un exemplu relevant este Dianthus callizonus. Cercetările recente din Piatra Craiului evidențiază sensibilitatea acestei specii la călcare și la pășunatul excesiv.

Conservarea plantelor endemice – in situ și ex situ

Protejarea plantelor endemice se realizează prin două direcții complementare.

Conservarea in situ – protejarea plantelor în natură

Aceasta reprezintă cea mai importantă formă de conservare.

Presupune protejarea habitatelor în care plantele cresc spontan, menținerea condițiilor ecologice necesare și monitorizarea populațiilor.

Parcurile naționale, parcurile naturale și siturile Natura 2000 au un rol important în această activitate.

Printre măsurile necesare se numără:

• protejarea habitatelor naturale;
• limitarea recoltării plantelor;
• controlul pășunatului;
• monitorizarea populațiilor;
• combaterea speciilor invazive;
• menținerea condițiilor naturale de regenerare.

Conservarea ex situ – plantele în afara habitatului natural

Conservarea ex situ presupune menținerea plantelor în grădini botanice, colecții științifice, bănci de semințe sau colecții de germoplasmă.

Această metodă este importantă mai ales pentru speciile cu populații mici sau cu risc ridicat de dispariție.

Grădinile botanice din România au deja experiență în conservarea unor plante rare și endemice.

Un exemplu îl reprezintă cercetările realizate asupra speciilor Dianthus callizonus, Dianthus glacialis subsp. gelidus și Dianthus spiculifolius, care au fost conservate inclusiv prin tehnici de cultură in vitro.

Conservarea ex situ nu trebuie să înlocuiască protejarea habitatelor naturale, ci să o completeze.

Ce pot face pepinierele pentru conservarea florei autohtone?

Pepinierele horticole pot avea un rol important în promovarea plantelor spontane din România.

În mod tradițional, oferta comercială de plante ornamentale este dominată de specii și cultivare introduse din alte regiuni ale lumii.

Totuși, flora spontană românească oferă numeroase plante cu valoare ornamentală, meliferă și ecologică.

Cultivarea plantelor autohtone, acolo unde este permisă și realizată din material cu proveniență legală, poate contribui la diversificarea grădinilor și la reducerea presiunii asupra populațiilor naturale.

Există însă o diferență esențială între plantele autohtone comune și speciile endemice rare sau protejate.

Nu orice specie endemică poate fi introdusă în producția comercială. Înaintea oricărei activități de înmulțire trebuie verificate statutul legal, condițiile de colectare și regulile privind comercializarea materialului vegetal.

La Pepiniera Roșie Merișani, considerăm că promovarea florei autohtone și educarea publicului în privința biodiversității sunt direcții importante pentru o horticultură responsabilă.

Ne dorim ca grădinile să nu fie doar spații decorative, ci și mici refugii pentru polenizatori și biodiversitate.

Să redescoperim flora spontană a României

România are o bogăție floristică pe care încă nu o cunoaștem suficient.

De multe ori, admirăm plante exotice aduse de la mii de kilometri distanță, fără să știm că pe munții, dealurile și stâncăriile din apropierea noastră cresc specii cu o valoare botanică excepțională.

Garofița Pietrei Craiului, clopoțelul dobrogean, cosacii transilvăneni și numeroase alte plante rare reprezintă o moștenire naturală care trebuie păstrată.

Protejarea acestor plante nu înseamnă doar salvarea unor flori. Înseamnă păstrarea unei părți din identitatea naturală a României.

Să le cunoaștem, să le respectăm habitatele și să transmitem generațiilor viitoare bogăția florei noastre spontane. NU RECOLTAȚI PLANTE, RĂDĂCINI SAU SEMINȚE ALE ACESTOR PLANTE,SUPRAVIEȚUIREA ȘI EXISTENȚA LOR POATE FI GRAV AFECTATĂ.

Flori cu dragoste din Teleorman – Pepiniera Roșie Merișani.

Bibliografie și lecturi suplimentare

1. Hurdu, B.-I. et al. (2022). Ex situ conservation of plant diversity in Romania: A synthesis of threatened and endemic taxa. Journal for Nature Conservation, 68, 126211. https://doi.org/10.1016/j.jnc.2022.126211

2. Radomir, A.-M. et al. (2023). Overview of the Success of In Vitro Culture for Ex Situ Conservation and Sustainable Utilization of Endemic and Subendemic Native Plants of Romania. Sustainability, 15(3), 2581. https://doi.org/10.3390/su15032581

3. Kliment, J., Turis, P. & Janišová, M. (2016). Taxa of vascular plants endemic to the Carpathian Mts. Preslia, 88, 19–76.

4. Grădina Botanică „Dimitrie Brandza”, Universitatea din București – Sectorul Plante Rare.

5. Royal Botanic Gardens, Kew – Plants of the World Online: https://powo.science.kew.org/