Fluturii din România și plantele de care au nevoie: ce hrănesc omizile și unde găsesc adulții nectarul

De ce au nevoie fluturii: plante-gazdă pentru omizi și flori cu nectar pentru adulți

Două generații, două tipuri de hrană

Ciclul de viață al unui fluture cuprinde patru etape: ou, omidă (larvă), crisalidă și adult. În primele etape, hrana este esențială pentru creșterea și dezvoltarea larvei. După transformarea în fluture, acesta caută în special nectar, care îi furnizează energia necesară zborului și reproducerii.

Plantele pe care femela depune ouăle și de pe care se hrănesc omizile se numesc plante-gazdă. Acestea sunt adesea diferite de florile vizitate de adulți. De exemplu, amiralul (Vanessa atalanta) își depune ouăle în principal pe urzici, dar fluturii adulți pot fi observați hrănindu-se pe buddleja, sedum, flori de iederă sau chiar pe fructe foarte coapte.

Această diferență este importantă atunci când amenajăm o grădină pentru fluturi. Dacă plantăm numai flori bogate în nectar, putem atrage adulți aflați în trecere, dar nu le oferim neapărat condițiile necesare pentru reproducere.

30 de fluturi întâlniți în România și plantele-gazdă ale omizilor

Lista de mai jos prezintă speciile din planșele ilustrate și completează informațiile despre plantele de care depind larvele. Unele specii au o gamă largă de plante-gazdă, în timp ce altele sunt strâns legate de un anumit gen sau de o singură familie de plante.

Este bine de reținut că lista plantelor-gazdă poate varia în funcție de regiunea geografică și de populația locală. O plantă folosită într-o parte a Europei nu este automat o gazdă importantă și în România.

1. Fluturele coadă de rândunică – Papilio machaon

Omizile se hrănesc cu plante din familia Apiaceae (Umbelliferae), recunoscute după inflorescențele lor în formă de umbrelă.

Plante-gazdă:

• mărar (Anethum graveolens);
• fenicul (Foeniculum vulgare);
• morcov sălbatic (Daucus carota);
• morcov cultivat (Daucus carota subsp. sativus);
• pătrunjel (Petroselinum crispum);
• țelină (Apium graveolens);
• păstârnac (Pastinaca sativa);
• leuștean (Levisticum officinale);
• mărarul și alte plante aromatice înrudite, în funcție de populație.

Este una dintre speciile care pot fi încurajate relativ ușor în grădinile de legume și plante aromatice. O mică zonă cu mărar sau fenicul lăsată necosită poate deveni un loc de dezvoltare pentru omizi.

2. Fluturele coadă de rândunică sudică – Iphiclides podalirius

Omizile se hrănesc cu specii din familia Rosaceae, în special arbuști și pomi fructiferi.

Plante-gazdă:

• porumbar (Prunus spinosa);
• păducel (Crataegus monogyna);
• prun (Prunus domestica);
• cireș (Prunus avium);
• vișin (Prunus cerasus);
• măr (Malus domestica);
• păr (Pyrus communis);
• cais (Prunus armeniaca);
• piersic (Prunus persica).

Păstrarea gardurilor vii cu porumbar și păducel poate contribui la menținerea habitatului acestei specii.

3. Zerynthia – Zerynthia polyxena

Este unul dintre cele mai interesante exemple de specializare alimentară. Omizile se hrănesc cu plante din genul Aristolochia.

Plante-gazdă:

• mărul-lupului (Aristolochia clematitis);
• Aristolochia rotunda;
• Aristolochia pallida;
• alte specii de Aristolochia în arealele în care acestea sunt prezente.

Genul Aristolochia reprezintă grupul de plante-gazdă de care depinde această specie; omizile nu se dezvoltă în mod obișnuit pe plante ornamentale oarecare. În România, Aristolochia clematitis este deosebit de importantă.

Prezența acestei plante poate fi decisivă pentru supraviețuirea populațiilor locale. Nu este recomandată îndepărtarea ei din habitatele naturale în care apare.

4. Apollo – Parnassius apollo

Apollo este un fluture spectaculos, asociat în special cu habitatele montane însorite, stâncăriile și pajiștile cu vegetație rară.

Plante-gazdă:

• Sedum telephium și alte specii de Sedum;
• Hylotelephium spp.;
• Sempervivum tectorum și alte specii de Sempervivum.

Omizile se hrănesc cu frunzele acestor plante suculente. Fluturii adulți vizitează frecvent florile de ciulini și alte plante nectarifere din pajiștile montane.

5. Albilița verde – Pieris brassicae

Este unul dintre fluturii întâlniți frecvent în grădinile de legume. Omizile se hrănesc cu plante din familia Brassicaceae.

Plante-gazdă:

• varză (Brassica oleracea);
• conopidă, broccoli și alte forme cultivate de Brassica oleracea;
• rapiță (Brassica napus);
• muștar (Sinapis alba, Brassica juncea);
• ridiche (Raphanus sativus);
• hrean (Armoracia rusticana);
• alte crucifere spontane și cultivate.

6. Albilița mică – Pieris rapae

Are o dietă asemănătoare cu cea a albiliței mari, dar omizile pot folosi și o gamă largă de crucifere spontane.

Plante-gazdă:

• varză și alte specii de Brassica;
• rapiță (Brassica napus);
• ridiche (Raphanus sativus);
• muștar (Sinapis alba);
• hrean (Armoracia rusticana);
• traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris);
• urzicuță de câmp (Lepidium spp.);
• alte plante din familia Brassicaceae.

7. Fluturele auroră – Anthocharis cardamines

Masculul este ușor de recunoscut datorită vârfurilor portocalii ale aripilor anterioare. Omizile se hrănesc cu plante din familia Brassicaceae.

Plante-gazdă:

• ciuboțica-cucului (Cardamine pratensis);
• usturoiță (Alliaria petiolata);
• Cardamine hirsuta;
• Cardamine amara;
• Arabidopsis thaliana;
• Sisymbrium officinale;
• alte crucifere spontane.

Pentru această specie sunt importante marginile umede ale pădurilor, pajiștile și zonele cu vegetație spontană. Îndepărtarea tuturor plantelor considerate buruieni poate elimina și sursele de hrană ale omizilor.

8. Lămâița – Gonepteryx rhamni

Un fluture care poate ierna ca adult și este adesea printre primele specii observate primăvara.

Plante-gazdă:

• crușin (Frangula alnus);
• verigariu (Rhamnus cathartica).

Aceste două specii de arbuști din familia Rhamnaceae reprezintă plantele-gazdă principale și bine documentate pentru lămâiță. Nu este suficient să avem flori de primăvară în grădină: fără acești arbuști, reproducerea speciei nu poate avea loc în mod obișnuit acolo.

9. Gălbiorul – Colias croceus

Omizile se hrănesc cu leguminoase, iar specia poate fi întâlnită în pajiști, terenuri agricole și zone deschise.

Plante-gazdă:

• lucernă (Medicago sativa);
• trifoi roșu (Trifolium pratense);
• trifoi alb (Trifolium repens);
• ghizdei (Lotus corniculatus);
• măzăriche (Vicia spp.);
• sulfina (Melilotus spp.);
• alte plante din familia Fabaceae.

10. Arămia mică – Lycaena phlaeas

Omizile se hrănesc cu specii de măcriș din genul Rumex.

Plante-gazdă:

• măcriș (Rumex acetosa);
• măcrișul mărunt (Rumex acetosella);
• Rumex crispus;
• alte specii de Rumex.

Lăsarea unor porțiuni de pajiște cu vegetație spontană poate asigura resursele necesare acestei specii.

11. Arămia mare – Lycaena dispar

Este o specie asociată cu zonele umede, mlaștinile, bălțile și luncile râurilor.

Plante-gazdă:

• măcriș de baltă (Rumex hydrolapathum);
• Rumex aquaticus;
• măcriș creaț (Rumex crispus);
• alte specii de Rumex din habitate umede.

Măcrișurile de baltă sunt esențiale pentru populațiile care trăiesc în zonele umede. Conservarea acestor habitate și a vegetației lor naturale este mult mai importantă decât plantarea unor flori ornamentale în apropiere.

12. Albăstrelul comun – Polyommatus icarus

Este unul dintre cei mai răspândiți fluturi albaștri din pajiștile României. Omizile folosesc numeroase specii din familia Fabaceae.

Plante-gazdă:

• trifoi (Trifolium spp.);
• ghizdei (Lotus corniculatus);
• lucernă (Medicago sativa);
• măzăriche (Vicia spp.);
• linte (Lens spp.);
• sulfină (Melilotus spp.);
• alte leguminoase spontane.

13. Albăstrelul brun – Aricia agestis

Omizile se dezvoltă pe plante din familia Geraniaceae și pe unele specii de Cistaceae.

Plante-gazdă:

• ciocul-berzei (Erodium cicutarium);
• ciocul-berzei cu frunze rotunde (Geranium rotundifolium);
• Geranium molle;
• Geranium dissectum;
• Helianthemum spp.

Este o specie care beneficiază de pajiști însorite și de vegetație spontană diversă.

14. Albăstrelul de iederă – Celastrina argiolus

Spre deosebire de mulți alți albăstreli, omizile sale pot folosi atât plante lemnoase, cât și plante erbacee.

Plante-gazdă:

• iederă (Hedera helix);
• crușin (Frangula alnus);
• verigariu (Rhamnus cathartica);
• afin (Vaccinium spp.);
• corn (Cornus mas);
• călin (Viburnum opulus);
• Ilex aquifolium;
• muguri, flori și fructe tinere ale unor plante-gazdă, în funcție de specie.

Păstrarea iederii pe garduri și trunchiuri de arbori poate avea o valoare ecologică importantă.

15. Hairstreak-ul porumbarului – Satyrium pruni

Omizile sunt asociate în special cu speciile de Prunus.

Plante-gazdă:

• porumbar (Prunus spinosa);
• prun (Prunus domestica);
• corcoduș (Prunus cerasifera);
• cireș (Prunus avium);
• alte specii de Prunus.

Porumbarul este o plantă-gazdă deosebit de importantă pentru această specie. Gardurile vii naturale cu porumbar oferă, în același timp, hrană, adăpost și locuri de reproducere pentru numeroase alte viețuitoare.

16. Amiralul – Vanessa atalanta

Omizile sunt cunoscute pentru faptul că își construiesc adăposturi din frunzele plantelor-gazdă, în special ale urzicilor.

Plante-gazdă:

• urzică mare (Urtica dioica);
• urzică mică (Urtica urens);
• parietaria (Parietaria officinalis, P. judaica);
• unele specii de ciulini (Cirsium spp.);
• hamei (Humulus lupulus).

Adulții vizitează buddleja, sedumurile, florile de iederă și numeroase alte plante. La sfârșitul verii și toamna, pot fi atrași și de fructele foarte coapte.

17. Ochi de păun de zi – Aglais io

Unul dintre cei mai ușor de recunoscut fluturi, datorită desenului cu patru pete mari asemănătoare unor ochi.

Plante-gazdă:

• urzică mare (Urtica dioica);
• urzică mică (Urtica urens).

Urzica este planta-gazdă principală și, în mod obișnuit, singura plantă-gazdă folosită de populațiile acestei specii. Dacă eliminăm toate urzicile din grădină, îndepărtăm și una dintre cele mai importante resurse pentru reproducerea ochiului de păun.

18. Mica tortoishell – Aglais urticae

Este o altă specie strâns legată de urzici.

Plante-gazdă:

• urzică mare (Urtica dioica);
• urzică mică (Urtica urens).

Urzicile reprezintă plantele-gazdă esențiale pentru această specie. Omizile trăiesc adesea în grupuri pe urzici, iar femelele depun ouăle în grămezi pe partea inferioară a frunzelor.

19. Hoinarul – Nymphalis antiopa

Un fluture de talie mare, cu margini galbene-crem și o bandă albastră pe aripi.

Plante-gazdă:

• salcie (Salix spp.);
• mesteacăn (Betula spp.);
• ulm (Ulmus spp.);
• plop (Populus spp.);
• uneori alte specii lemnoase, în funcție de regiune.

Arborii maturi, luncile și marginile pădurilor sunt importante pentru această specie.

20. Vanessa – Vanessa cardui

Este unul dintre cei mai cunoscuți fluturi migratori, capabil să parcurgă distanțe foarte mari.

Plante-gazdă:

• ciulin (Carduus spp.);
• scaiete (Cirsium spp.);
• pălămidă (Cirsium arvense);
• ciulinul comun (Carduus nutans);
• nalbă (Malva spp.);
• Alcea rosea;
• urzici (Urtica spp.);
• limba-peștelui (Echium vulgare);
• alte plante erbacee, în funcție de regiune.

Este o specie relativ polifagă, iar omizile pot utiliza plante din mai multe familii botanice.

21. Fluturele pestriț al pătlaginei – Melitaea cinxia

Omizile se hrănesc cu plante erbacee din pajiști și terenuri deschise.

Plante-gazdă:

• pătlagină îngustă (Plantago lanceolata);
• pătlagină mare (Plantago major);
• alte specii de Plantago;
• unele specii de Veronica, în funcție de populație.

Pajiștile cu vegetație diversă sunt esențiale pentru menținerea acestei specii.

22. Fluturele pestriț purpuriu – Melitaea didyma

Omizile pot folosi mai multe plante erbacee, iar preferințele diferă între populații și regiuni.

Plante-gazdă:

• pătlagină (Plantago spp.);
• Veronica spp.;
• linariță (Linaria spp.);
• unele specii de scabioase (Knautia și Scabiosa), în anumite regiuni.

Pentru această specie este importantă păstrarea pajiștilor însorite, cu o diversitate ridicată de plante spontane.

23. Împăratul pădurii – Argynnis paphia

Un fluture mare, portocaliu, cu pete negre, întâlnit mai ales în apropierea pădurilor și a poienilor.

Plante-gazdă:

• toporași (Viola spp.);
• Viola reichenbachiana;
• Viola riviniana;
• Viola hirta.

Speciile de Viola reprezintă plantele-gazdă ale acestei specii; omizile nu se dezvoltă pe buddleja, echinacea sau alte flori nectarifere obișnuite. Prezența toporașilor în zonele umbrite și la marginea pădurii este, așadar, importantă.

24. Pestrița liliachie – Issoria lathonia

Omizile se hrănesc cu toporași.

Plante-gazdă:

• Viola arvensis;
• Viola tricolor;
• Viola odorata;
• alte specii de Viola.

Genul Viola reprezintă grupul de plante-gazdă al acestei specii. Toporașii spontani sau cultivați pot contribui la menținerea resurselor necesare omizilor.

25. Pestrița cu pete argintii – Boloria euphrosyne

Este o altă specie de fluture pentru care toporașii au un rol esențial.

Plante-gazdă:

• Viola riviniana;
• Viola reichenbachiana;
• Viola hirta;
• alte specii de Viola, în funcție de regiune.

Toporașii sunt plantele-gazdă caracteristice și esențiale pentru dezvoltarea omizilor. Specia este asociată în special cu poienile și marginile pădurilor.

26. Ochiul boului – Maniola jurtina

Este unul dintre fluturii caracteristici pajiștilor. Omizile se hrănesc cu graminee.

Plante-gazdă:

• păiuș (Festuca spp.);
• golomăț (Dactylis glomerata);
• firuță (Poa spp.);
• obsigă (Bromus spp.);
• Holcus lanatus;
• alte graminee spontane.

Gramineele din pajiști sunt plantele-gazdă ale acestei specii. O peluză tunsă foarte scurt și frecvent nu oferă aceleași condiții ca o pajiște în care iarba poate crește și parcurge ciclul natural.

27. Ochiul mic – Coenonympha pamphilus

Omizile se hrănesc cu graminee de talie mică și medie.

Plante-gazdă:

• Festuca ovina;
• Festuca rubra;
• Poa spp.;
• Agrostis spp.;
• Cynosurus cristatus;
• alte graminee de pajiște.

Gramineele reprezintă grupul de plante-gazdă pentru această specie. Diversitatea speciilor de ierburi este mai importantă decât aspectul uniform al unei peluze.

28. Ochiul de pădure – Pararge aegeria

Este asociat cu pădurile, grădinile umbrite și zonele cu vegetație ierboasă.

Plante-gazdă:

• Dactylis glomerata;
• Brachypodium sylvaticum;
• Poa spp.;
• Festuca spp.;
• Holcus lanatus;
• alte graminee.

Omizile se dezvoltă pe graminee, nu pe florile pe care adulții le vizitează ocazional. În grădini, păstrarea unor zone cu iarbă mai înaltă, inclusiv la umbra arborilor, poate fi benefică.

29. Ochiul brun – Aphantopus hyperantus

Este un fluture caracteristic pajiștilor, poienilor și marginilor de pădure.

Plante-gazdă:

• golomăț (Dactylis glomerata);
• Brachypodium sylvaticum;
• Festuca spp.;
• Poa spp.;
• Holcus lanatus;
• alte graminee.

Gramineele sunt plantele-gazdă ale omizilor acestei specii. Pajiștile naturale și zonele în care iarba nu este cosită simultan pe întreaga suprafață oferă condiții mai bune de dezvoltare.

30. Fluturele-de-mur – Brenthis daphne

Este o specie asociată cu tufărișurile și marginile însorite ale pădurilor.

Plante-gazdă:

• mur (Rubus fruticosus agg.);
• zmeur (Rubus idaeus);
• alte specii de Rubus.

Genul Rubus reprezintă grupul de plante-gazdă caracteristic pentru această specie. Păstrarea unor porțiuni de tufăriș cu mur și zmeur poate avea valoare pentru fluturi și pentru numeroase alte insecte.

Florile preferate de fluturii adulți: unde găsesc nectarul?

După ce ies din crisalidă, fluturii adulți au nevoie de surse de nectar. Spre deosebire de omizi, care au adesea o relație foarte specializată cu anumite plante-gazdă, adulții pot vizita o varietate mult mai mare de flori.

Cele mai utile plante pentru o grădină cu fluturi sunt cele care oferă nectar pe o perioadă lungă, din primăvară până toamna târziu.

Printre plantele ornamentale și spontane cu valoare nectariferă ridicată se numără:

• Buddleja davidii – una dintre cele mai cunoscute plante care atrag fluturii; înflorește vara și poate continua până toamna;
• Verbena bonariensis – produce inflorescențe aerate, accesibile multor fluturi;
• Echinacea purpurea – atrage fluturi și alte insecte polenizatoare;
• Lavandula angustifolia – foarte vizitată în perioada înfloririi;
• Sedum spectabile (în prezent Hylotelephium spectabile) – importantă spre sfârșitul verii și toamna;
• Centaurea cyanus și alte specii de Centaurea – oferă nectar și polen;
• Knautia arvensis – plantă valoroasă pentru insectele din pajiști;
• Origanum vulgare – una dintre cele mai bune plante spontane pentru atragerea insectelor;
• Thymus spp. – plante aromatice vizitate de numeroase insecte;
• Achillea millefolium – inflorescențele sunt accesibile multor polenizatori;
• Solidago virgaurea – oferă resurse importante la sfârșitul verii;
• Aster spp. și alte plante din grupul asteraceelor cu înflorire târzie;
• Hedera helix – florile de iederă sunt o sursă importantă de nectar toamna;
• Cirsium și Carduus spp. – ciulinii sunt foarte valoroși pentru fluturi;
• Echium vulgare – o plantă spontană excelentă pentru insectele nectarivore.

Este bine să combinăm specii cu perioade diferite de înflorire. O grădină în care există flori doar în iunie și iulie nu poate susține la fel de bine fluturii care apar primăvara devreme sau cei care rămân activi până în octombrie.

Plantele spontane nu sunt toate buruieni

Unele dintre cele mai importante plante-gazdă sunt considerate, în mod obișnuit, buruieni: urzicile, pătlagina, măcrișul, traista-ciobanului, toporașii, ciulinii sau gramineele spontane.

Din perspectiva biodiversității, aceste plante au o valoare considerabilă. Ele asigură hrană pentru omizi și contribuie la menținerea ciclului de viață al multor specii.

Nu este necesar să transformăm întreaga grădină într-o pajiște spontană. Putem amenaja o zonă mai puțin întreținută, de-a lungul gardului, în spatele unor arbuști sau într-un colț al terenului. Acolo putem păstra:

• câteva tufe de urzici, într-un loc controlat;
• porțiuni cu pătlagină și măcriș;
• toporași în zonele semiumbrite;
• graminee spontane care să nu fie cosite înainte de dezvoltarea larvelor;
• arbuști autohtoni precum porumbarul, păducelul și crușinul;
• plante spontane nectarifere, precum oregano, scabioasele și ciulinii.

Cum amenajăm o grădină care susține întregul ciclu de viață al fluturilor?

O grădină cu adevărat prietenoasă cu fluturii trebuie să ofere mai mult decât flori. Este important să includă plante-gazdă, surse de nectar, locuri de adăpost și zone în care insectele să își poată parcurge ciclul de dezvoltare.

Câteva recomandări practice:

1. Plantați atât flori nectarifere, cât și plante-gazdă. Buddleja, lavanda și echinacea atrag adulții, dar nu înlocuiesc plantele necesare omizilor.

2. Păstrați o parte din vegetația spontană. Nu este nevoie să eliminăm fiecare urzică, pătlagină sau măcriș. Unele pot fi păstrate în zone special amenajate.

3. Plantați arbuști autohtoni. Porumbarul, păducelul și crușinul oferă hrană pentru omizi și adăpost pentru multe alte viețuitoare.

4. Nu cosiți toată grădina simultan. Lăsați porțiuni de iarbă mai înaltă și alternați perioadele de cosire. Astfel, omizile și alte insecte au șanse mai mari să supraviețuiască.

5. Evitați insecticidele. Produsele care combat insectele dăunătoare pot afecta și omizile, fluturii adulți și alte insecte benefice. Chiar și tratamentele aplicate în apropierea plantelor înflorite pot reprezenta un risc.

6. Asigurați înflorire din primăvară până toamna. Combinați plante precum salvia, lavanda, oregano, verbena, echinacea, sedumurile și asterii pentru a oferi hrană pe o perioadă cât mai lungă.

7. Păstrați zone însorite și adăpostite. Fluturii au nevoie de locuri în care să se încălzească la soare, dar și de vegetație în care să se poată retrage în condiții nefavorabile.

O observație importantă: o plantă-gazdă nu garantează prezența fluturelui

Chiar dacă plantăm toate speciile potrivite, nu înseamnă că fluturii vor apărea automat. Unele specii au nevoie de habitate foarte specifice, de populații existente în apropiere sau de condiții ecologice care nu pot fi reproduse complet într-o grădină.

De exemplu, Zerynthia polyxena depinde de plantele din genul Aristolochia, iar Parnassius apollo este legat de habitate montane și de plantele sale-gazdă. Plantarea acestor specii în orice grădină nu va atrage automat fluturii respectivi.

În schimb, multe dintre speciile comune, precum Papilio machaon, Pieris brassicae, Pieris rapae, Aglais io, Vanessa atalanta sau Polyommatus icarus, pot beneficia de grădini care oferă o combinație potrivită de plante-gazdă și nectarifere.

Să plantăm pentru fluturi, dar și pentru omizile lor!

Atunci când privim un fluture așezat pe o floare, vedem doar ultima etapă a unui ciclu de viață. În spatele lui se află ouă, omizi și crisalide, fiecare cu propriile cerințe și vulnerabilități.

Dacă vrem să avem mai mulți fluturi în grădină, trebuie să învățăm să privim plantele și prin ochii omizilor. Urzicile, măcrișurile, toporașii, gramineele, cruciferele spontane și arbuștii autohtoni nu sunt doar vegetație de îndepărtat, ci verigi importante ale unui ecosistem.

O grădină cu adevărat vie nu este neapărat cea mai ordonată grădină. Este aceea în care există loc pentru flori, fluturi, omizi, plante spontane și toate formele de viață care depind unele de altele.

La Pepiniera Roșie Merișani, credem că o grădină frumoasă poate fi și o grădină prietenoasă cu biodiversitatea. Alegând plante ornamentale și specii potrivite pentru polenizatori, păstrând plantele-gazdă și lăsând naturii puțin spațiu, putem transforma fiecare grădină într-un mic refugiu pentru viață.

Flori cu dragoste din Teleorman – și grădini în care fluturii își pot continua povestea!