Bujorii Sarah Bernhardt - scurtă istorie

Bujorul «Sarah Bernhardt» este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate cultivare de Paeonia lactiflora. Florile sale mari, duble, roz, cu petale bogate și parfum delicat, au devenit de-a lungul timpului un simbol al eleganței grădinilor de început de vară.

În comerțul internațional întâlnim astăzi și denumirile «White Sarah Bernhardt» și «Red Sarah Bernhardt», asociate cu variante albe și roșii ale celebrului bujor. Cele trei denumiri sunt atractive pentru iubitorii de bujori, însă ascund istorii diferite: cultivarului roz original îi cunoaștem amelioratorul și anul introducerii, varianta albă este documentată ca o mutație a acestuia, în timp ce varianta roșie este un cultivar de origine chineză, fără o legătură genetică demonstrată cu soiul roz.

Să descoperim povestea celor trei bujori și particularitățile care îi fac atât de apreciați.

1. Sarah Bernhardt – bujorul roz original

O floare dedicată unei mari actrițe franceze

Povestea cultivarului începe în Franța, la începutul secolului al XX-lea. Bujorul «Sarah Bernhardt» a fost obținut și introdus în cultură în 1906 de Victor Lemoine, unul dintre cei mai importanți amelioratori horticoli francezi ai epocii.

Victor Lemoine (1823–1911), stabilit la Nancy, a devenit celebru pentru contribuțiile sale la ameliorarea plantelor ornamentale. Numele său este asociat cu numeroase varietăți de liliac, hortensie, weigela și alte plante cultivate în grădini. Activitatea sa a avut o influență majoră asupra horticulturii europene.

Cultivarul a primit numele actriței franceze Sarah Bernhardt (1844–1923), una dintre cele mai importante personalități ale teatrului european. Supranumită „La Divine Sarah” – Divina Sarah –, actrița era celebră pentru talentul, eleganța și prezența sa scenică. A jucat pe marile scene ale Europei și Americii și a devenit o figură emblematică a Belle Époque.

Numele pare să fi fost ales în acord cu aspectul florii: elegantă, bogată, impresionantă și greu de trecut cu vederea.

Caracteristicile cultivarului

«Sarah Bernhardt» este un bujor erbaceu, peren, cu o tufă viguroasă și frunziș bogat, verde-închis.

Florile sunt foarte mari, duble, cu numeroase petale suprapuse, ondulate și uneori ușor franjurate la margini. Culoarea este un roz delicat, asemănător nuanței florilor de măr, cu petale exterioare mai deschise, uneori cu reflexe argintii. În centrul florii pot apărea mici marcaje roșiatice.

• Denumire botanică: Paeonia lactiflora «Sarah Bernhardt»
• Ameliorator: Victor Lemoine
• Anul introducerii: 1906
• Origine: Franța
• Tip: bujor erbaceu, peren
• Înălțime: aproximativ 80–100 cm
• Diametrul florilor: aproximativ 15–20 cm
• Forma florii: dublă, foarte bogată în petale
• Culoare: roz, cu margini mai deschise
• Parfum: plăcut, dulce, floral
• Perioada de înflorire: mijlocie spre târzie, în funcție de climă.

De ce a devenit atât de popular?

«Sarah Bernhardt» a devenit un reper internațional în producția de bujori pentru flori tăiate. Dimensiunea florilor, aspectul lor romantic și capacitatea de a fi valorificate în aranjamente florale au contribuit la răspândirea cultivarului în întreaga lume.

Popularitatea sa este confirmată și de volumele impresionante comercializate la licitația florală din Aalsmeer, Olanda: aproximativ trei milioane de tije au fost vândute în fiecare dintre anii 1995 și 1996.

Este un cultivar potrivit pentru grădini romantice, borduri perene și grădini de tip cottage, dar și pentru producția de flori tăiate.

2. White Sarah Bernhardt – varianta albă

De la rozul celebru la eleganța florilor albe

«White Sarah Bernhardt» este comercializat ca o variantă albă a celebrului bujor roz. Spre deosebire de multe alte denumiri comerciale care doar asociază numele unui cultivar cunoscut cu o culoare diferită, în cazul acestei plante există documentație care indică o origine prin mutație spontană (sport) a cultivarului «Sarah Bernhardt».

În documentația europeană privind protecția soiurilor de plante apare o înregistrare pentru «White Sarah Bernhardt», asociată cu societatea De Wilgenhoek Beheer B.V. Cererea a fost depusă în 2011, iar înregistrarea europeană a fost acordată în 2013. Înregistrarea drepturilor de ameliorator a fost ulterior închisă în 2022.

Această documentație susține originea cultivarului alb ca sport al soiului roz, dar nu trebuie confundată cu o simplă variație de culoare a florilor aceluiași exemplar.

Caracteristicile cultivarului

Florile sunt mari, duble, cu numeroase petale albe, uneori cu reflexe crem sau galben-pal în centru. În funcție de stadiul de deschidere și de condițiile de lumină, pot apărea nuanțe discrete de lămâie sau o foarte ușoară tentă rozalie.

• Denumire comercială: «White Sarah Bernhardt»
• Specie: Paeonia lactiflora
• Origine: asociată cu o mutație spontană a cultivarului «Sarah Bernhardt»
• Documentație europeană: înregistrare în 2013, solicitant/ameliorator indicat – De Wilgenhoek Beheer B.V.
• Înălțime: aproximativ 75–100 cm
• Diametrul florilor: aproximativ 15–18 cm
• Forma florii: dublă, globulară
• Culoare: alb, uneori cu reflexe crem sau galben-pal
• Parfum: moderat, plăcut
• Perioada de înflorire: târzie, de regulă în luna iunie.

Utilizare ornamentală

Florile albe sunt foarte apreciate în grădinile elegante și în aranjamentele florale pentru evenimente. Se combină excelent cu bujorii roz și roșii, dar și cu plante perene cu flori albastre sau violet.

«White Sarah Bernhardt» este o alegere potrivită pentru cei care apreciază forma bogată a florilor cultivarului original, dar preferă o paletă cromatică mai luminoasă și mai discretă.

3. Red Sarah Bernhardt – varianta roșu-purpurie

Un nume cunoscut, dar o origine diferită

Aici întâlnim cea mai interesantă diferență dintre cele trei denumiri.

Deși este comercializat ca «Red Sarah Bernhardt», acest bujor nu este o mutație roșie a cultivarului roz introdus de Victor Lemoine. Este un cultivar distinct, de origine chineză, înregistrat în anul 1980, al cărui ameliorator nu este cunoscut.

Numele său comercial face trimitere la celebrul «Sarah Bernhardt», probabil pentru a evidenția forma bogată a florilor și valoarea ornamentală. Din punct de vedere botanic și istoric, însă, cele două cultivare nu trebuie confundate.

Mai mult, culoarea sa nu este un roșu pur, ci se apropie mai degrabă de nuanțele de fucsia închis, roșu-purpuriu și cerise. În funcție de lumină, florile pot părea mai roșii sau mai violete.

Caracteristicile cultivarului

Florile sunt mari, duble, cu petale numeroase, ușor ondulate și cu un aspect compact. Frunzișul este verde-închis, iar tulpinile au o colorație mai închisă decât la multe alte cultivare.

• Denumire comercială: «Red Sarah Bernhardt»
• Specie: Paeonia lactiflora
• Origine: China
• Anul înregistrării: 1980
• Ameliorator: necunoscut
• Înălțime: aproximativ 80–100 cm
• Diametrul florilor: aproximativ 12–20 cm, în funcție de condițiile de cultură
• Forma florii: dublă, cu petale numeroase
• Culoare: fucsia închis, roșu-purpuriu sau cerise
• Parfum: prezent, de intensitate variabilă
• Perioada de înflorire: mijlocie spre târzie, în funcție de climat.

Un bujor apreciat pentru florile tăiate

«Red Sarah Bernhardt» este apreciat în special pentru culoarea sa neobișnuită și pentru utilizarea în floristica profesională. Bobocii pot fi recoltați înainte de deschiderea completă și pot continua să se deschidă în vază, dacă sunt păstrați în condiții corespunzătoare.

Există și o asociere comercială între acest cultivar și denumirea «Fiona». Unele cataloage horticole indică «Fiona» drept sinonim pentru «Red Sarah Bernhardt», iar asemănarea dintre cele două este remarcată de producători. Pentru identificarea corectă a materialului săditor este importantă verificarea provenienței și a etichetei furnizorului.

Cele trei culori – comparație

Caracteristică	Sarah Bernhardt	White Sarah Bernhardt	Red Sarah Bernhardt
Culoare	Roz	Alb-crem	Fucsia, roșu-purpuriu
Specie	P. lactiflora	P. lactiflora	P. lactiflora
Origine	Franța	Sport al cultivarului roz	China
An	1906	Înregistrat în UE în 2013	1980
Ameliorator	Victor Lemoine	De Wilgenhoek Beheer B.V. în documentația europeană	Necunoscut
Tipul florii	Dublă	Dublă	Dublă
Parfum	Dulce, plăcut	Moderat	Prezent
Înălțime	80–100 cm	75–100 cm	80–100 cm

Cum cultivăm bujorii Sarah Bernhardt?

Cele trei cultivare au cerințe de cultură asemănătoare. Fiind bujori erbacei, își pierd partea aeriană toamna și reapar primăvara din mugurii aflați la nivelul solului.

Amplasarea

Bujorii preferă locurile însorite, cu cel puțin 6 ore de lumină directă pe zi. Tolerează și semiumbra, însă înflorirea poate fi mai redusă.

Este important să alegem un loc în care plantele să rămână pe termen lung. Bujorii nu apreciază transplantările frecvente și pot înflori zeci de ani în același loc dacă sunt bine amplasați.

Solul

Preferă soluri fertile, bogate în materie organică, bine drenate, cu reacție slab acidă până la neutră. Solurile grele, compacte și permanent umede pot favoriza putrezirea rădăcinilor.

Înainte de plantare, solul poate fi îmbunătățit cu compost matur, încorporat în stratul superior.

Plantarea

Un aspect esențial este adâncimea de plantare. Mugurii de creștere ai bujorilor erbacei trebuie poziționați aproape de suprafața solului, de regulă la aproximativ 3–5 cm sub nivelul acestuia.

Plantarea prea adâncă este una dintre cauzele frecvente ale lipsei înfloririi. Dacă mugurii sunt acoperiți cu un strat prea gros de pământ, planta poate produce frunze, dar puține flori sau chiar deloc.

Perioada favorabilă plantării rădăcinilor cu muguri este toamna, când planta intră în repaus vegetativ și are timp să se stabilească înainte de primăvară.

Udarea și fertilizarea

În perioada de creștere și formare a bobocilor, bujorii au nevoie de apă suficientă, în special în perioadele secetoase. Este preferabilă udarea la baza plantei, evitând menținerea frunzișului umed pentru perioade îndelungate.

Fertilizarea trebuie să fie moderată. Se poate aplica primăvara compost matur sau un îngrășământ echilibrat, evitând excesul de azot, care favorizează dezvoltarea frunzelor în detrimentul florilor.

Îngrijirea după înflorire

Florile ofilite pot fi îndepărtate pentru a evita consumul inutil de energie pentru formarea semințelor. Frunzișul trebuie însă păstrat până toamna, deoarece prin fotosinteză planta acumulează rezerve pentru înflorirea din anul următor.

Toamna târziu, după uscarea naturală a frunzelor, partea aeriană a bujorilor erbacei se taie aproape de nivelul solului și se îndepărtează resturile vegetale.

Cum combinăm cele trei variante în grădină?

Cele trei forme pot crea o compoziție cromatică spectaculoasă. Rozul clasic, albul luminos și roșul-purpuriu oferă un contrast elegant, iar forma dublă a florilor păstrează o anumită unitate vizuală.

• White Sarah Bernhardt poate fi amplasat în partea din față sau în zonele în care dorim să luminăm vizual compoziția.
• Sarah Bernhardt oferă nota romantică, prin florile sale roz și bogate.
• Red Sarah Bernhardt poate fi folosit ca accent cromatic, datorită nuanțelor sale mai intense.
• Plantarea lor în grupuri de câte 3–5 exemplare creează un efect vizual mult mai puternic decât plantarea izolată a câte unui exemplar. Trebuie însă să ținem cont de spațiul necesar tufelor mature și să le oferim suficientă circulație a aerului.

Sub numele Sarah Bernhardt întâlnim trei bujori care împărtășesc forma bogată a florilor și popularitatea comercială, dar nu au aceeași istorie.

Cultivarul roz original, introdus de Victor Lemoine în 1906, este o piesă importantă a istoriei horticulturii europene. Varianta albă este documentată ca o mutație a acestuia, în timp ce varianta roșu-purpurie este un cultivar chinezesc distinct, înregistrat în 1980.

Împreună, cele trei forme oferă o paletă cromatică deosebită și posibilitatea de a crea o colecție de bujori cu flori mari, duble și spectaculoase.

Bujorii sunt plante longevive, care pot rămâne în grădină zeci de ani. O tufă matură, bine amplasată și îngrijită corespunzător, devine cu timpul tot mai impresionantă și poate bucura mai multe generații.

Flori cu dragoste din Teleorman – Pepiniera Roșie Merișani.