România are cinci taxoni de bujor care cresc spontan pe teritoriul țării, răspândiți din Banat până în Dobrogea și din Oltenia până în Transilvania și Moldova. Sunt plante care apar în păduri, poieni, stepe, pajiști și pe versanți uscați, uneori în populații foarte mici, alteori în rezervații naturale unde formează adevărate spectacole ale primăverii.

Aceste plante dau o semnificație aparte statutului de floare națională al României dobândit de bujor în 2022.

Cele cinci taxoni prezentați în literatura botanică românească sunt:

• Paeonia peregrina – bujorul românesc sau bujorul de pădure;

• Paeonia tenuifolia – bujorul de stepă;

• Paeonia daurica – taxon cunoscut în literatura mai veche din România și sub numele Paeonia triternata;

• Paeonia mascula;

• Paeonia officinalis subsp. banatica – bujorul bănățean.

Societatea Ornitologică Română și Facultatea de Horticultură a USAMV București prezintă aceste cinci forme ca parte a patrimoniului spontan de Paeonia al României. (Societatea Ornitologică Romană)

Dar fiecare are propria poveste.

---

Bujorul românesc – Paeonia peregrina

Dacă există o specie care a ajuns să fie identificată în mod deosebit cu ideea de „bujor românesc”, aceasta este Paeonia peregrina.

Este un bujor erbaceu peren, cu tulpini erecte și flori mari, de un roșu intens, aproape sângeriu.

Înflorește în general în mai–iunie, iar florile sale pot transforma poienile și marginile pădurilor într-un peisaj spectaculos.

Specia este originară din sud-estul Europei, iar în România apare în special în zonele sudice și sud-estice. Este menționată în Dobrogea, Muntenia, Oltenia și în alte regiuni unde există condiții favorabile. (Societatea Ornitologică Romană)

Unde crește?

Paeonia peregrina preferă habitatele relativ calde și uscate:

• păduri termofile;

• poieni;

• luminișuri;

• tufărișuri;

• versanți pietroși;

• substraturi calcaroase;

• zone cu vegetație de stepă sau silvostepă.

Este o specie adaptată la perioade de uscăciune și la climatul continental.

În Dobrogea, poate fi întâlnită în special în zona Babadag–Măcin, unde se găsesc numeroase populații și arii protejate importante pentru conservarea sa. (Societatea Ornitologică Romană)

Bujorul românesc din Teleorman

Pentru noi, această specie are o semnificație specială.

Pădurea Troianu din județul Teleorman este una dintre ariile protejate create pentru conservarea bujorului românesc.

Rezervația Pădurea Troianu a fost declarată prin HG nr. 2151/2004, iar specia reprezentativă este Paeonia peregrina var. romanica. Zona protejează un habitat de pădure de cer și gârniță în care bujorul formează populații spontane. (saptamanaverde.edu.ro)

Este una dintre cele mai frumoase legături dintre floarea națională și peisajul Teleormanului.

Bujorul național crește spontan și în apropierea locului în care se află Pepiniera Roșie Merișani.

Comana – bujorul din pădure

O altă populație importantă se află în Parcul Natural Comana, în județul Giurgiu.

Aici, rezervația Padina Tătarului a fost desemnată pentru protecția bujorului românesc de pădure. Administrația Parcului Natural Comana menționează această rezervație printre zonele de protecție integrală ale parcului. (comanapark.ro)

Comana este un exemplu interesant deoarece bujorul apare într-un peisaj de pădure, nu într-o grădină cultivată.

---

Paeonia tenuifolia – bujorul de stepă

Dacă Paeonia peregrina este bujorul pădurilor și poienilor sudice, Paeonia tenuifolia este specialistul stepelor.

Este una dintre cele mai spectaculoase specii sălbatice de bujor din România.

Are tulpini mai scunde decât bujorii horticoli obișnuiți și frunze extrem de fin divizate, aproape filiforme.

Florile sunt roșu-aprins.

Aspectul frunzelor este atât de diferit de cel al bujorilor de grădină încât planta poate fi recunoscută foarte ușor.

Zau de Câmpie – sanctuarul bujorului de stepă

Cel mai cunoscut loc din România pentru Paeonia tenuifolia este Rezervația de Bujori de Stepă de la Zau de Câmpie, județul Mureș.

Este considerată singura populație confirmată actuală din interiorul arcului carpatic și una dintre cele mai importante populații europene ale speciei. Rezervația se află la aproximativ 450–500 m altitudine și are în jur de 3,5 hectare.

Rezervația a fost înființată în 1932, prin eforturile botanistului Alexandru Borza.

Povestea sa este însă și una despre oamenii care protejează plantele.

Localnicul Sâncrăian Marcu a avut un rol esențial în salvarea populației și în extinderea suprafeței protejate. A îngrijit rezervația timp de decenii, iar efortul său a devenit parte din istoria locului. (saptamanaverde.edu.ro)

În 2026, primele exemplare au înflorit în aprilie, iar sezonul de vizitare a fost deschis oficial în aceeași perioadă. (AGERPRES)

Un relicv al stepei

Paeonia tenuifolia este asociată cu vegetația de stepă și silvostepă și cu perioade climatice mai calde din trecut.

La Zau de Câmpie, planta a supraviețuit într-un habitat foarte particular.

Este un exemplu extraordinar de relicvă xerotermă, adică o specie care păstrează legătura cu perioade climatice mai calde și mai uscate.

De aceea, rezervația nu este importantă doar pentru frumusețea bujorilor.

Este o adevărată capsulă botanică a istoriei climatice a Transilvaniei.

---

Paeonia daurica – bujorul cu o taxonomie complicată

A treia specie este una dintre cele mai interesante din punct de vedere botanic.

În literatura românească mai veche apare frecvent sub numele de:

Paeonia triternata

Taxonomia actuală acceptată de Kew tratează însă Paeonia triternata ca sinonim și folosește numele Paeonia daurica. (Plants of the World Online)

Această schimbare este importantă atunci când căutăm informații despre flora spontană a României.

Dacă întâlnim într-o carte mai veche „Paeonia triternata”, nu înseamnă neapărat că este vorba despre o specie diferită de Paeonia daurica.

Unde apare?

În România, specia este cunoscută din zonele sud-estice și este asociată cu habitatele de pădure și versanții calzi.

Există, de asemenea, mențiuni istorice în zona Buzăului, inclusiv Monteoru și Dealul Ciuhoiu. Un studiu floristic recent a catalogat Paeonia daurica drept specie critic periclitată în contextul florei analizate pentru această regiune. (Index Copernicus Journals)

Este un bun exemplu al faptului că unele dintre speciile spontane de bujor ale României nu mai au astăzi arealele continue pe care le-ar fi putut avea în trecut.

---

Paeonia mascula – bujorul sălbatic al sud-estului

Paeonia mascula face parte din grupul bujorilor sălbatici cu răspândire în sud-estul Europei și estul Mediteranei.

În România, este inclusă în patrimoniul celor cinci taxoni spontani de Paeonia.

Este o specie asociată în special cu sud-estul țării și cu habitatele naturale din Dobrogea.

Flora dobrogeană este deosebit de importantă pentru genul Paeonia, deoarece aici se întâlnesc mai multe forme sălbatice în habitate de stepă, silvostepă, tufăriș și păduri termofile.

Harta distribuției speciilor autohtone realizată de USAMV București evidențiază prezența Paeonia mascula și a Paeonia daurica în flora spontană românească. (USAMVB București)

Pentru această specie, documentarea exactă a populațiilor actuale este deosebit de importantă, deoarece unele mențiuni istorice nu înseamnă automat că populațiile respective mai există astăzi.

---

Paeonia officinalis subsp. banatica – bujorul bănățean

În vestul României întâlnim Paeonia officinalis subsp. banatica, cunoscută drept bujor bănățean.

Este taxonul de Paeonia care ne duce spre Banat și spre zona Porților de Fier.

Una dintre cele mai importante populații este cea de la Baziaș, în județul Caraș-Severin.

Aici conservarea speciei este legată de Parcul Național Porțile de Fier.

Documentele de conservare pentru România includ Paeonia officinalis subsp. banatica între speciile de interes comunitar, iar populațiile de la Baziaș sunt menționate ca fiind conservate prin includerea rezervației în Parcul Național Porțile de Fier. (Institutul de Biologie Bucuresti)

Este un exemplu foarte bun de conservare în care o populație de bujor nu este protejată doar printr-o mică rezervație izolată, ci face parte dintr-o arie naturală protejată mult mai extinsă.

---

Bujorii din Munții Măcinului

Când vorbim despre bujorii sălbatici din România, Munții Măcinului ocupă un loc special.

Dobrogea de Nord reprezintă unul dintre cele mai importante teritorii pentru Paeonia peregrina.

În aria Munților Măcinului și în rezervațiile din jurul Babadagului și Niculițelului există numeroase locuri în care specia este protejată.

Printre ariile menționate pentru conservarea bujorului românesc se numără:

• Beidaud;

• Fântâna Mare;

• Valea Oilor;

• Vârful Secaru;

• Dealul Bujorului;

• Babadag–Codru;

• Uspenia;

• Valea Mahomencea.

Acestea sunt menționate ca zone de interes pentru conservarea Paeonia peregrina în nordul Dobrogei. (ResearchGate)

Pentru iubitorii de botanică, Dobrogea este astfel una dintre cele mai interesante regiuni ale României.

Într-un spațiu relativ restrâns se întâlnesc plante care nu apar în alte regiuni ale țării și habitate cu o puternică influență continentală și pontică.

---

Plenița – Pădurea de Bujori din Dolj

Un alt loc devenit celebru pentru bujorul sălbatic este Plenița, în județul Dolj.

Aici există o zonă protejată cunoscută pentru populațiile de bujor românesc.

Plenița se înscrie în seria rezervațiilor din sudul României în care Paeonia peregrina poate fi admirată în habitatul său natural.

Este un exemplu important deoarece demonstrează că bujorul sălbatic nu este exclusiv o plantă dobrogeană.

El poate apărea în mai multe regiuni ale sudului României, acolo unde au supraviețuit habitatele potrivite.

---

Stoicănești și sudul Olteniei

În județul Olt, Stoicănești este un alt loc asociat cu bujorul românesc.

Populațiile de aici sunt menționate între cele mai importante zone de apariție ale Paeonia peregrina din România. (Societatea Ornitologică Romană)

Împreună cu Troianu, Plenița și Comana, aceste zone conturează un adevărat arc al bujorului sălbatic în sudul țării.

Este o imagine care merită cunoscută: de la Teleorman la Olt, Dolj și Giurgiu, bujorul roșu al pădurilor apare ca o componentă naturală a peisajului sud-românesc.

---

Rezervații și parcuri unde putem căuta bujorii sălbatici

Dacă vrem să vedem bujorii în natură, câteva dintre cele mai importante locuri sunt:

Rezervația Pădurea Troianu – Teleorman

Protejează populații de Paeonia peregrina. Este una dintre cele mai apropiate arii importante pentru bujorul sălbatic de zona Pepiniera Roșie Merișani. (saptamanaverde.edu.ro)

Parcul Natural Comana – Giurgiu

În zona Padina Tătarului se află rezervația dedicată bujorului românesc de pădure. (comanapark.ro)

Rezervația de Bujori de Stepă – Zau de Câmpie, Mureș

Este locul emblematic pentru Paeonia tenuifolia, bujorul de stepă. Rezervația protejează una dintre cele mai importante populații ale speciei din România.

Parcul Național Porțile de Fier – Caraș-Severin

În zona Baziaș este conservată populația de Paeonia officinalis subsp. banatica. (crayfish.ro)

Munții Măcinului și nordul Dobrogei

Regiune importantă pentru Paeonia peregrina, cu numeroase rezervații și arii protejate în care specia este conservată. (ResearchGate)

Plenița – Dolj

Zonă cunoscută pentru populațiile de bujor românesc.

Stoicănești – Olt

O altă localitate importantă pentru populațiile spontane de Paeonia peregrina din sudul României.

---

Nu există un singur „bujor românesc”

Expresia „bujor românesc” este folosită cel mai frecvent pentru Paeonia peregrina, dar statutul de floare națională este mai larg.

Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri de înțeles.

Floarea națională a României este bujorul, nu o singură specie de bujor.

Legea nr. 285/2022 declară bujorul, din familia Paeoniaceae, drept floare națională.

În spatele acestui nume se află un întreg patrimoniu de plante sălbatice și cultivate.

Iar cele cinci forme spontane ale României reprezintă o parte esențială a acestui patrimoniu.

---

Bujorii sălbatici nu sunt bujori de grădină

Un bujor sălbatic poate fi foarte diferit de soiurile horticole pe care le întâlnim în grădini.

Florile sunt de obicei mai simple, cu un număr mai mic de petale, dar tocmai această simplitate le face atât de frumoase.

În natură, planta nu a fost selectată pentru:

• flori foarte duble;

• tulpini extrem de lungi;

• culori artificiale;

• înflorire abundentă;

• flori potrivite pentru buchete.

A fost selectată de natură pentru supraviețuire.

De aceea, un Paeonia peregrina într-o poiană de pădure sau un Paeonia tenuifolia într-o stepă au o valoare botanică pe care un cultivar de grădină, oricât de spectaculos, nu o poate înlocui.

---

De ce trebuie să îi lăsăm în natură?

Bujorii sălbatici au o creștere lentă și depind de habitate specifice.

Principalele amenințări menționate pentru Paeonia peregrina includ schimbarea utilizării terenurilor, transformarea habitatelor naturale în terenuri agricole, extracția de minerale și, pe termen lung, efectele aridizării și ale schimbărilor climatice. (AGERPRES)

În cazul bujorului de stepă, printre amenințările documentate se numără și colectarea manuală, vandalismul, aratul și schimbările regimului de precipitații. (ResearchGate)

De aceea, bujorul sălbatic trebuie admirat, fotografiat și lăsat să înflorească acolo unde natura l-a păstrat.

O floare ruptă durează câteva zile.

O populație naturală poate avea nevoie de decenii pentru a se reface.

---

O moștenire vie pentru România

Când privim un bujor de grădină înflorit, vedem o floare spectaculoasă.

Când privim un bujor sălbatic în habitatul lui, vedem ceva mai mult.

Vedem rezultatul a mii de ani de adaptare.

Vedem o populație care a supraviețuit schimbărilor climatice, transformărilor peisajului și intervenției omului.

Vedem o bucată din flora naturală a României.

De la Paeonia peregrina din Pădurea Troianu, atât de aproape de Teleorman, până la Paeonia tenuifolia din Zau de Câmpie, de la bujorii Dobrogei și Munților Măcinului până la Paeonia officinalis subsp. banatica de la Baziaș, fiecare populație spune o altă poveste.

Și toate aceste povești se întâlnesc astăzi sub același nume:

Bujorul – Floarea Națională a României.

La Pepiniera Roșie Merișani, bujorul înseamnă mai mult decât o floare

Pentru noi, bujorul este una dintre plantele care leagă horticultura de natura sălbatică.

Îl putem planta în grădină pentru frumusețea lui, dar putem în același timp să învățăm să respectăm populațiile spontane care au supraviețuit în pădurile, stepele și poienile României.

Un bujor plantat în grădină poate deveni o plantă pentru generațiile următoare.

Un bujor lăsat în natură poate deveni o moștenire pentru toți cei care vor veni după noi.

Iar poate acesta este unul dintre cele mai frumoase motive pentru care România și-a ales bujorul drept floare națională.